În aceste locuri se naşte în 1780, într-o casă din lemn de pe culmea unui deal, cel care avea să scrie istorie: Tudor din Vladimir sau „Vladimirescu”. Etimologic, se spune că „Tudor” are rădăcini în celticul „Teutorigos”, ce s-ar traduce prin „conducătorul poporului”. „Vladimirescu” este şi el un nume compus: Volod (slavonă) – a conduce, putere; sufixul „mir” – lume, pace.

Tudor Vladimirescu se naşte la Vladimir – Gorj, în 1780, din părinţi moşneni (Constantin şi Ioana). Mai are un frate (Papa) şi o soră (Constandina). Primele noţiuni de citire şi scriere le primeşte în sat, de la preotul Pârvu Ciuhoi. Ulterior, Tudor îşi continuă studiile la Craiova, cu sprijinul boierului Ioan Glogoveanu. Devine un renumit negustor de vite. Primeşte de la domnitorul Ţării Româneşti, Constantin Ipsilanti, însărcinarea formării unui corp de voluntari, pentru apărarea Olteniei de năvălirile trupelor neregulate otomane. Este numit mare comis, vătaf de plai la Cloşani (Mehedinţi), apoi mare sluger. Participă la războiul ruso-turc din anii 1806 – 1812 ca ofiţer rus, cu gradul de porucic (locotenent) şi este decorat de ţarul Rusiei, Alexandru, cu ordinul Sf. Vladimir cu spadă. Se refugiază la Viena, unde îl cunoaşte pe contele Capodistria, ministrul de externe al Rusiei şi fruntaş al Eteriei. Organizează şi conduce Revoluţia de la 1821. Este asasinat de eterişti, pe 27 mai 1821